Despre Furie
Ni se întamplă de multe ori, să fim cuprinşi de o senzaţie de furie, dar nu ştim de unde vine, ce a provocat-o şi mai ales, cum să o gestionăm. Furia este semnalul interior care ne transmite că ne simtim răniţi, că ne-au fost încălcate drepturile şi dorinţele. Poate veni din sentimentul că sinele nostru nu a fost respectat fie pentru că am oferit prea mult şi nu am primit nimic în schimb, sau mai rău am fost jigniţi, trădaţi, umiliţi. Există şi varianta în care ni se oferă fără să cerem şi atunci apare sentimentul că suntem incapabili sau incompetenţi. Furia este un sentiment de durere al sinelui, la fel cum durerea fizică exprimă faptul că suntem răniţi, atunci când ne înţepăm într-un ac şi retragem degetul, de exemplu.
Ce putem face atunci când simţim că apare furia? Putem să ne punem o serie de intrebări: “De fapt ce mi-a provocat furia? A cui este problema de fapt? Pot să-mi dau seama cine este vinovat? Pot să mă exprim astfel încât să scap de senzaţia de neputinţă? Pot să-mi exprim pozitia într-un mod asertiv, fără să atac? Mă poate ajuta furia în vreun fel?”
Cel mai important mod în care putem gestiona furia, este acela în care să nu folosim violenţa, tocmai pentru că în acest mod, nu reusim să rupem tiparul, ci reusim doar să-l perpetuăm. Ce putem face în schimb, este să o folosim ca pe un instrument pentru a schimba ceva, pentru a ne dezvolta şi pentru a ne perfecţiona în relaţiile cu ceilalţi. Dacă ne întoarcem spre noi, spre interiorul nostru în acele momente putem să ne cunoastem mai bine, răspunzând la întrebarea “ Ce mi-a provocat această situaţie? De fapt care este problema, ce simt în aceste momente? Ce-aş vrea să schimb, ce aş putea şi ce nu aş putea face în acest sens?” Cel mai bun mod în care ne putem folosi această energie, este investind-o în noi, pentru a ne cunoaste mai bine. Apoi putem să învăţăm să comunică mai eficient. Este în regulă să ne exprimăm punctul de vedere şi să răspundem la agresiunea pe care o primim, dar uneori a riposta pe moment, nu are nu efect îndelungat ci ajută doar la elibererea tensiunii pe moment. Dacă invaţăm să observăm mai bine atunci când suntem cuprinşi de furie, o să constatăm că de fiecare dată, se repetă anumite tipare. Dacă reuşim să schimbăm aceste tipare, practic rupem lanţul care ne duce spre furie. Nu este uşor să întrerupem tiparele comportamentului oamenilor din jur, mai ales că aceştia vor răspunde cu anumite contramişcări. Dar dacă invaţăm să anticipăm reacţiile lor, o să reusim să le facem faţă. Toate relaţiile se bazează pe anumite tipare, explicându-se astfel rezistenţa celor din jur la schimbarea noastră.In plus, şi propriul sine se teme de schimbare. De aceea nu este uşoară schimbarea, mai ales că de foarte multe ori, ne este greu să ne clarificăm propriile gânduri şi emoţii legate de cele mai importante relaţii ale noastre.
Există o serie de indicaţii pe care le putem lua în calcul, astfel încât să gestionăm mai bine furia:
-comunicarea clară şi asertivă a ceea ce este important pentru noi. De multe ori, avem aşteptarea ca cei apropiaţi să ştie ce ne dorim, ce gândim. Acest lucru nu este posibil, chiar dacă relaţia despre care vorbim este una foarte veche, foarte apropiată şi foarte bună.
-exprimarea nemulţumirii când suntem cuprinşi de furie, nu este indicată. O ceartă ne poate ajuta pe moment doar să ne eliberăm de tensiunea, dar nu o să rezolve problema care a provocat-o. In schimb putem să cerem puţin timp pentru a ne limpezi gândurile, propunând o discuţie ulterioară pentru a clarifica subiectul.
-o pauză pentru a ne gândi la problemă, este cea mai indicată. In acest timp ne putem raspunde la întrebările de mai sus: “Ce m-a înfuriat atât de tare şi mai ales ce a provocat această situaţie? Ce doresc să schimb şi ce pot face în acest sens?”
-tacticile de învinovăţire, interpretare, diagnosticare, culpabilizare, nu sunt benefice. Nici să ţinem morala, să dăm ordine, avertismente, să aplicăm interogatorii sau să tinem o lecţie, nu o să ne ducă pe drumul cel bun. Ceilalţi nu trebuie minimalizaţi.
-un sfat bun este să învăţăm să ne exprimăm punctul de vedere la persoana I. Ca de exemplu : ” Eu simt, eu gândesc, eu cred, eu îmi doresc, eu mă tem…”. Dacă vorbim despre noi şi nu despre ceilalţi, o să ne asigurăm poziţia în discutie, întărindu-ne propriu Eu. Evitaţi să folosiţi declaraţiile la persoana I deghizate, cum ar fi “Eu cred despre tine că simţi…”
-este bine să acceptăm faptul că oamenii sunt diferiţi iar “adevărul” nu este absolut. Ceea e pentru o persoană este important, pentru alta poate nu are importanţă, iar perspectivele diferite nu înseamnă că o persoană are dreptate iar cealaltă greşeşte.
-cererile pe care le formulăm trebuie să fie clare şi concise. Aşa cum spuneam mai devreme, nici chiar persoanele care ne iubesc, nu ne pot citi gândurile, deci nu pot anticipa ceea ce ne dorim. In plus, comunicarea prin terţi nu poate duce la un rezultat pozitiv.
-asumarea responsabilităţii pentru propriul comportament, este unul din lucrurile esenţiale în care este bine să investim. De asemenea, fiecare persoană este responsabilă pentru comportamentul pe care-l are. Nu putem învinui o a terţă persoană, pentru relaţia disfuncţională pe care o avem cu o persoană apropiată.
-a-i spune cuiva ceea ce simte sau gândeşte, duce la o amplificare a furiei celuilalt şi implicit a conflictului. Este bine să ne amintim că dreptul unei persoane de a fi furioasă, nu înseamnă neapărat că este vina celuilalt. Trebuie să ne amintim faptul că doar noi ştim ceea ce simţim sau gândim.
-atunci cand ne dorim schimbarea unui comportament, este bine să ne înarmăm cu răbdare. Modificarea unui comportament nu o să apară imediat sau mai ales în urma unui conflict. Schimbarea apare incet, pentru că o să fim testaţi de mai multe ori, înainte să convingem că ne dorim acest lucru. Este posibil să greşim, să avem tendinţa să renunţăm, dar este important să mai încercăm, pană o să reuşim.
Primim tot timpul sfaturi de autoajutorare, dar este bine să ştim că acestea ne pot dăuna, dacă ne garantează schimbarea uşor şi mai ales rapid. Fiecare schimbare are nevoie de timp, şi noi suntem cei care ne cunoaştem cel mai bine şi implicit simţim când este momentul să acţionăm in acest sens. Orice drum nou ales, conţine piedici, obstacole şi necesită răbdare şi timp. Ne suntem datori să nu lasam furia să ne stăpânescă, pentru a avea o viaţă mai uşoară şi fericită.
Bibliografie: Dansul Furiei, Harriet Lerner
Raluca Aura Ghita