Simptomele traumatice nu sunt cauzate de evenimentul in sine. Ele apar atunci cand energia reziduala generata de experienta in cauza nu este eliminata din corp. Aceasta energie ramane blocata in sistemul nervos si face ravagii in corpurile si in mintile noastre. (Peter Levine)
In “Traumă şi memorie”, Peter Levine susţine faptul că trauma este imprimată în corp şi că, pentru a o vindeca, este nevoie să fie creată o stare de transă de siguranţă din care persoana să îşi analizeze trecutul traumatic. Acesta demonstrează că acţiunile post-traumatice nu sunt doar comportamente grosiere, cum ar fi izbucnirea de nervi la cea mai mică ofensă sau paralizia în momentele de spaimă, ci includ şi imperceptibilele reţineri ale respiraţiei, tensionarea muşchilor sau contracţia sfincterelor. Întregul organism corp –minte –spirit se blochează şi continuă să se comporte ca şi cum s-ar afla într-un pericol evident şi prezent. Creierul este programat de experienţele mentale care sunt exprimate în corp. Emoţiile sunt comunicate prin expresii faciale şi posturi ale corpului : furia este trăită cu pumnii încleştaţi şi dinţii scrâşnind; frica se înrădăcinează în muşchii încordaţi şi respiraţia superficială. Gândurile şi emoţiile sunt însoţite de modificări ale tensiunii musculare, iar pentru a modifica tiparele de obiceiuri trebuie schimbată bucla somatică ce conectează între ele senzaţiile, gândurile, amintirile şi acţiunile. Trauma sochează creierul, uluieşte mintea şi îngheaţă corpul. Aceasta este păstrată în memoria procedurală, în acţiuni şi reacţii şi atitudini automate şi este rejucată şi repusă în act sub forma senzaţiilor viscerale (anxietăţi şi panici), a mişcărilor corporale sau imaginilor vizuale. Amprentele traumei nu sunt stocate sub formă de naraţiuni despre lucruri rele care ni s-au întâmplat cândva în trecut, ci sub formă de senzaţii fizice, emoţii negative intense (frică, ruşine, furie) trăite ca nişte ameninţări imediate la adresa vieţii – chiar acum. Persoanele traumatizate rămân blocate în trecut: devin obsedate de oroarea pe care în mod conştient vor să o lase în urmă, dar faţă de care continuă să se comporte şi să simtă ca şi cum încă s-ar întâmpla. Incapabile să lase în urmă trauma, energia lor este absorbită de ţinerea sub control a acestor emoţii, în dauna concentrării atenţiei către cererile din prezent.
“Trauma este precum o camasa de forța interioara care s-a format atunci cand un eveniment amenintator/devastator a ramas inghețat in timp. Ne sufocă, ne blochează felul nostru de a fi si ne ștrangulează eforturile de a merge mai departe cu vietiile noastre. Ne deconectează de noi inșine, de alții, de natură și de spririt. Atunci cand suntem coplesiti de o amenințare și rămănem inghetați de frică, este ca și cand energiile noastre instinctive de supravetuire răman activate in corp și nu pot fi mobilizate in corp. Trauma apare atunci cand organismul este forțat dincolo de capacitatea sa adaptativă în ceea ce privește reglarea stărilor de activare. Sistemul nervos (traumatizat) se dezorganizează, cedeaza și nu se poate reseta. Acesta se manifestă printr-o pierdere fundamentală în ceea ce privește capacitatea ritmică de auto-regalare a suprastimularii, pentru a se orienta, pentru a fi în prezent și pentru a merge mai departe in viata. Sistemul nervos autonom dezechilibrat se manifestă ca o mașină condusă atat cu frana de mană, căt și cu accelerația pe deplin cuplate. Această situație este caracterizată de fluctuatii și/ sau blocări severe neregulate în răspunsul sistemului nervos.
Experiențirerea Somatică (SE) oferă o perspectivă noua și plină de speranța asupra traumei. Este o abordare pe termen scurt ce are în vedere soluționarea reacțiilor post-traumatice. Experiențierea somatică normalizează simptomele traumei și pune la dispoziție pasii necesari pentru a rezolva această activare și pentru a vindeca trauma. Abordarea terapeutică SE se focalizează pe: recuperarea propriei puteri și a controlului asupra propriei vieți. Deșii oamenii au mecanisme de reglare practic identice cu cele ale animalelor, aceste sisteme sunt adesea suprimate prin inhibiția neo-corticală (prin mintea rațională). Aceste constrangere duce la formarea unei constelații de simptome, inclusiv durere, modele de intărire și colaps, disfuncție cognitivă, anxietate și un sentiment de intruziune. Prin intermediul conștientizării focalizate pe senzațiile corporale, oamenii sunt capabili să acceseze aceste mecanisme fiziologice de recuperare. Aceasta permite ca energiile de supravețuire intens activate să fie neutralizate treptat și in condiții de siguranță. Excitarea activatorie anterioară neprotrivită, netemperată, blocată în sistemul neuromuscular și in sistemul nervos central poate fi eleiberată și eliminată în totalitate, ceea ce preîntampina și rezolvă simptomele traumatice” (Peter Levine, PhD. 1997, Experiențiere Somatică -Asociația Pași Catre Tine & Somatic Experiencing Trauma Institute)
George Radulescu
